Testoasa Dobrogeana - Testudo Graeca

Testudo graeca sau testoasa de uscat greceasca se regaseste si in Romania in zona Dobrogei, de aceea la noi este numita si testoasa de uscat dobrogeana. Aceasta specie de testoasa este raspandita in toate teritoriile limitrofe Marii Mediterane, unde se regasesc influentele climei mediteraneene (sudul Europei, nordul Africii pana in Orientul Mijlociu)

ATENTIE! Este o specie protejata de lege in toate tarile din aceste zone, chiar si in Romania. Rapirea unui exemplar  din mediul lui natural este pedepsita penal. De asemenea achizitionarea unui exemplar fara documente care sa ateste provenienta lui dintr-o crescatorie avizata se pedepseste prin lege.

 Descriere
Testudo graeca este o testoasa de uscat de marime mica. Un exemplar adult ajunge pana la o lungime a  carapacei de aproximativ 20 de cm, insa multe exemplare ajung si pana la 30 cm. Masculii sunt mai mici decat femelele. Carapacea este rectangulara, alungita de culoare cafenie de diverse nuante. Placile carapacei sunt mari, conturate in negru. Exemplarele tinere au carapacea cafenie deschis cu puncte negre la periferia placilor. Marginile carapacei la exemplarele adulte adesea sunt incovoiate in sus. Plastronul este plat cu o pata neagra centrala. La memebrele posterioare pe coapse prezinta pinteni. Capul este acoperit de solzi mari, este mai inchis la culoare, cu pete mari inchise la culoare. Picioarele acoperite de solzi sunt de nuante mai deschise.

Gazduire
Testoasele de uscat provin din zone aride, cu sol nisipos si temperaturi ridicate. Ideal ar fi sa ii putem oferi un spatiu care sa imite cat mai bine conditiile originare. Testudo graeca NU se tine in interior, intr-un acvariu sau terariu, oricate de generos ar fi spatiul. O testoasa de uscat  se tine doar afara pe toata durata sezonului cald. Astfel un colt din gradina dumneavoastra este ideal pentru ea. Imprejmuiti cu pietre mari sau cu un gard de plasa un spatiu  cat mai mare (cel putin 2mp pentru un adult). Aceste testoase sunt foarte bune cataratoare deci ocolul sa fie destul de inalt pentru a preveni evadarile. Tarcul ar trebui sa aiba 2 zone: una cu iarba si alta cu un sol nisipos, asemanator celui din mediul natural. Un amestec de ¾ nisip si ¼ turba face un excelent substrat. Un substrat sau o locatie cu multa umiditate dauneaza major sanatatii testoasei. Este de evitat umezeala deoarece la scurt timp apar afectiunile respiratorii, adesea letale. Testoasele de uscat sunt animale timide asa ca au nevoie si de locuri pentru ascuns. Oferiti cel putin 2-3 astfel de ascunzatori, lasati imaginatia sa va ghideze in acest sens ( scoarta de copac, crengi si frunze uscate, fan sau paie etc). Contrar idei generale, testoasele de uscat beau apa. Amplasati in pamant un vas mai mult larg decat adanc in care sa fie mereu apa curata. Aceste testoase nu stiu sa inoate asa ca evitati amplasarea unor vase mai adanci sau din care nu se poate iesi, la fel cum piscinele sau bazinele trebuie sa fie securizate pentru ca testoasa sa nu ajunga acolo. Pasarile, vulpile, dihorii pot fi vanatori ai acestei testoase, asa ca protejati tarcul si impotriva acestora.

 Lumina
Testoasa dobrogeana are nevoie de lumina naturala pentru a putea produce vitamina D3 sub influenta razelor UV. Vitamina D3 este esentiala in metabolismul calciului. Privarea de lumina naturala, in special expunere directa la soare, duce la afectiuni ale oaselor si la scaderea rezistentei carapacei. Ocolul in care se afla testoasa trebuie sa aiba zone insorite cat si zone cu umbra.

Nutritie
Testoasa de uscat greceasca este exclusiv ierbivora. Are nevoie d eo alimentatie bogata in fibre, saraca in proteine si lipide. Din pacate foarte putini stapani stiu aceasta si ofera testoasei tot felul de gustari de origine animala, care dauneaza tractului digestiv si implicit sanatatii animalului. Hraniti testoasa cu tot felul de legume cu frunze verzi (salata verde, papadie, ceapa verde, spanac, mazare verde, dovlecei), precum si iarba verde, trifoi sau fan. Fructele nu sunt recomandate, insa daca doriti un rasfat din cand in cand ( la 1-2 saptamani) puteti oferi mere, pepene, citrice sau alte fructe de sezon. Prea multe fructe determina diareea, precum si dezvoltarea florei intestinale patogene. Testudo graeca necesita si o dieta bogata in calciu. Puteti oferi testoasei os de sepie, desi nu toate exemplarele sunt si obisnuite sa il manance. Altfel puteti adauga in hrana suplimente de calciu special pentru testoase. Mancarea uscata de caini sau pisici, alimentele de la masa noastra nu se dau niciodata testoasei.

Comportament
Testoasele de uscat sunt animale teritoriale. Este recomandat ca in acelasi spatiu sa se afle doar un exemplar. Masculii sunt agresivi atat cu un alt mascul cat si cu femela. 2 femele se pot intelege insa este preferabil sa fie tinute separat. Dupa cum spuneam aceste testoase sunt foarte timide iar interactionarea cu omul sau alte animale nu este de dorit. Insa s-au vazut si exemplare imblanzite care agreau prezenta umana fara sa se mai retraga in carapace.

Sanatate
Sunt in general animale rezistente, care pot ajunge pana la 80-100 de ani. Tinute inte-un mediu umed dezvolta rapid probleme respiratorii. Urmariti inflamarea si roseata ochilor apariti sercretiilor apoase, ca semne ale acestor tip de imbolnaviri. Exemplarele luate din natura pot prezenta diverse afectiuni bacteriene, paraziti interni. Nu amestecati mai multe specii de testoase, nu puneti impreuna o testoasa cu alta proaspat achizitionata. Testoasele pot fi purtatoare de Salmonella, asa ca dupa ficare manipulare a testoasei spalati-va bine pe maini. Nu lasati copii sa se joace cu ele.

Testoasele de uscat sunt animale interesante insa nu ofera distractii prea amri ca si animal de companie. De aceea cel bun loc pentru ele este in natura, unde de mii de ani se simt cel mai bine.

Read More

Broasca ţestoasă de apă europeană - Emys Orbicularis

Testoasa de apa sau cistuda (Emys orbicularis LINNAEUS, 1758) - intalnita in rauri si lacuri, pana in regiunea de dealuri.

Una din cele mai cunoscute specii de testoase este Testoasa de apa, asa cum e numita popular, este raspandita pe un areal mare, ce cuprinde Europa, Asia Occidentala si Africa de Nord-Vest. In Romania, ea a fost raspandita pe aproape tot cuprinsul tarii.

Numele stiintific al testoasei este extrem de elocvent pentru locul unde traieste si forma sa. Emys inseamna in greaca "testoasa de apa dulce" iar orbicularis (nume latin) "rotund".

Testoasa are carapacea si pielea (cap, membre) negre, maron inchis sau verzui, acoperite cu puncte galbene sau portocalii. Plastronul este de culoare galbuie cu pete inchise la culoare de dimensiuni mici. Cresc pana la 200-300 mm (lungimea carapacei) si ajung la circa 40 de ani. Carapacea si plastronul sunt netede, compuse din scuturi care se imbina fara asperitati. carapacea este ovala, foarte ursor latita anterior. Testoasele tinere au carapacea carenata pe mijloc. Capul este rectangular si se termina ca un bot ascutit ca un cioc. Coada este subtiere, de lungime medie si forta flexibila. Este specie protejata!

Este o specie agila, deplasandu-se usor in apa, unde obisnuieste sa se si hraneasca. Carnivor ferce, isi asteapta prada plutind printre vegetatia acvatica. Prada care se apropie este prinsa prin destinderea fulgeratoare a gatului si omorata rapid prin miscarile repetate ale mexilarelor. Dupa aceea, testoasa se retrage sub apa, unde prada este sfasiata in bucati. Hrana acestor testoase o constituie: crustaceele, nevertebratele terestre, rozatoarele, chiar pasarile tinere, pesti, insecte, viermi si foarte rar, unele componente vegetale.


Ii place mult sa stea la soare pe marginea apei sau pe diferiti busteni, dar la cea mai mica alarma se arunca in apa si dispare.

LA o luna dupa imperechere femela sapa in pamantul afanat o groapa in care depune 3 pana la 16 oua. Ouale au aspecul oualelor de porumbel. Femela acopera groapa cu pamant iar locul e netezit astfel ca nici un duman sa nu le descopere.
Zoologul, ihtiologul, hidrobiologul, economistul, ecologul, oceanologul, muzeologul Grigore Antipa a observat ca, in Delta Dunarii, testoasele se urca pe trunchiul inclinat al salciilor si isi depun ouale in scorburi la o inaltime apreciabila de suprafata apei, ferindu-le de inec in timpul inundatiilor.
Clocirea dureaza, in functie de temperatura solului, 3-6 luni. De obicei puii apar, cel mai adesea, in toamna sau primavara anului urmator spargand coaja cu ajutorul unui dinte de eclozare de natura cornoasa, situat pe maxilarul superior.

Desi este o specie forte legata de apa, testoasa efectuiaza uneori migratii pe uscat in cautarea altor zone de locuit, daca baltile initiale au secat sau nu ii mai ofera hrana.
Dusmanii naturali ai testoasei de apa sunt: vidrele, porcii mistreti, ariciul si cioara, fiind vizate in special ouale si puii acestei specii.

Specia orbicularis este inclusa in cartea rosie. Declinul grav al acestei specii se datoreaza în principal distrugerii, degradării şi fragmentării habitatului, prin poluare (cu reziduuri industriale, pesticide şi îngrăşăminte agricole şi ape fecaloid-menajere) şi expansiunea amenajărilor industriale, rezidenţiale şi turistice, este ocrotita de lege in toate tarile unde este prezenta.
De asemenea este ameninţată şi prin colectarea ilegală pentru comercializare. Emys orbicularis, nu de putine ori, este intalnita in terrarii ca animal de companie.

Adăugaţi o legendă

Europa face parte din Regnul Animalia, Filum Cordata, Clasa Reptilia, Ordinul Cheloni, Familia Emydidae, Genul Emys, Specia orbicularis.

Read More

Broasca ţestoasă de Galapagos - Chelonoidis Nigra

Testoasa de Galapágos sau broasca testoasă gigant din Galápagos este una dintre cele mai mari specii vii de broască testoasă si cea de a 10-a cea mai grea reptilă vie, ajungând la greutăti de peste 400 kg si o lungime de peste 1,8 m. Cu durata de viată în sălbăticie de peste 100 de ani, este una dintre cele mai longevive vertebrate. Un individ în captivitate a trait cel putin 170 de ani. Testoasa gigant este specie endemică în sapte dintre Insulele Galapágos, un arhipelag de origine vulcanică din Pacific la aprox. 1000 km de Ecuador. Arhipelagul a fost descoperit în secolul al XVI-lea si numit după termenul spaniol galapago, care înseamnă testoasă.


Numarul testoaselor uriase de Galapagos a crescut de la 15, cate ramasesera in 1970, pana la 1.500, datorita unui program de conservare si inmultire a speciei derulat intr-una dintre insulele arhipelagului.


Un studiu asupra insulei Espanola, cea mai sudica, a confirmat ca efortul de a “repatria” puii proaspat iesiti din oua a generat o populatie de 1.500 de specimene, care supravietuiesc si se reproduc.


Rezultatele preliminare ale studiului, realizat timp de zece zile de catre 24 de angajati ai Parcului National Galapagos, au aratat ca albatrosii, cactusii si vegetatia lemnoasa s-au imbunatatit la randul lor, reconstruind insula studiata in urma cu doua secole de Charles Darwin.

Pentru a monitoriza testoasele au fost folosite echipamente electronice. In timpul expeditiei, au fost gasite cuiburi, pui abia iesiti din ou si testoase adulte originare de pe insula Espagnola. Populatia numarata se situeaza intre 1.500 si 2.000 de exemplare, a declarat Linda Cayot, consilier stiintific. Initial, pe insula traiau circa 5.000 de testoase, insa au devenit o sursa de hrana pentru marinarii aflati in trecere.


Succesul proiectului i-a incurajat pe oamenii de stiinta sa incerce sa repopuleze o alta insula, Pinta, in speranta de a reconstrui ecosistemul.

Read More

Ţestoasa Caretta Caretta - Broasca de Mare

Testoasele Caretta caretta traiesc aproape toata viata in adancurile oceanelor si marilor. Desii plamanii sunt foarte dezvoltati, asigurand o fluidizare perfecta a sangelui, testoasa trebuie sa iasa la fiecare 4-5 minute pentru a respira, deoarece trebuie eliminate gazele ce se acumuleaza in perioada petrecuta sub apa.

Desi nu isi poate retrage capul in carapace, testoasa Caretta caretta nu are foarte multi pradatori naturali. Acest lucru se datoreaza marimii foarte mari, carapacei puternice, dar si pielii dure ce ii protejeaza capul si membrele.

Testoasele Caretta caretta sunt in principal animale carnivore, hranindu-se cu pesti, scoici, crabi, dar si alte vietati marine. Datorita falcilor puternice, acestea pot zdrobi cu usurinta carapacele crustaceelor. Desii sunt rapide si nu au aproape niciun pradator in mediul marin, odata ajunse pe uscat devin foarte vulnerabile.

Avetura pe uscat nu este in totdeauna placuta. Cu toate ca masculii nu parasesc aproape niciodata apele marilor, femelele sunt nevoite sa iasa pe plaje, unde nisipul este abundent, pentru a-si depune ouale. Acestea cauta zona cu cel mai fin nisip de pe plaja, pentru a putea sapa usor noul cuib. Odata cu gasirea locului ideal, viitoarea mamica sapa cu membrele inferioare o groapa de pana la 50 cm, in care va depune intre 50 si 200 de oua de marimea unor mingi de golf. Acopera cuibul cu nisip si sterge urmele pentru a-l feri de posibilii pradatori.

Dintr-un cuib ce circa 50 de oua, aproximativ 2-3 pui ajung la maturitate.

Se presupune ca broasca testoasa se va intoarce pe plaja unde s-a nascut si va depune si ea la randul ei oua.

Perioada de incubatie dureaza aproximativ doua luni, dupa care puii parasesc cuibul si se indreapta catre mare. Este perioada cea mai vulnerabila din viata unei testoase, deoarece majoritatea puilor mor din diverse cauze, cum ar fi pradatorii naturali, influenta negativa a omului din aproprierea plajelor, sau eclozarea oualelor in timpul zilei (fapt ce determina expunerea prelungita la soare).

Specie mai rar intalnita la noi, poate fi totusi vazuta la Muzeul Deltei Dunarii de la Tulcea, unde este expus un exemplar prins la Sf. Gheorghe in anul 1968, precum si la Muzeul Marinei de la Constanta.

Read More

Sfaturi Utile

 La alegerea broaştei ţestoase este bine ca in prealabil să cunoaştem pretenţiile speciei şi in acelasi timp să analizăm posibilităţile noastre de a-i putea satisface cerinţele minime de creştere şi supravieţuire.

 Nu cumpărati şi nu acceptaţi broaşte ţestoase de la necunoscuţi, deoarece riscaţi să luaţi o specie protejată de lege, eventual bolnavă sau cu cerinţe biologice pe care nu le puteţi asigura. Înainte de procurarea unei broaşte ţestoase este bine să vă documentaţi cu privire la tehnica de hrănire şi întretinerea ţestoaselor şi să pregătiţi in mod corespunzştor spaţiul destinat acestor musafiri.

 Dacă luăm contact cu o broască ţestoasă şi este de talie mică, se va ţine cu o mână de dedesubt, la mijlocul plastronului, iar cu degetul mare pe carapace, pentru a evita eventualele zgârieturi provocate de ghearele membrelor sau chiar muşcături.

 
Transportul ţestoaselor de uscat             Transportul ţestoaselor de apă



 In cazul unei broaşte ţestoase de talie mijlocie se vor utiliza ambele mâini, dar contactul se va face tot la mijlocul plastronului şi a carapacei. Nu se va pune niciodata broasca ţestoasă pe spate, deoarece există pericolul asfixierii animalului.

 Aprecierea stării de sănătate şi a conformaţiei corecte a broaştei ţestoase sunt condiţii obligatorii pe care trebuie să le avem in vedere la achiziţionarea unei broaşte ţestoase. La cele terestre se va avea in vedere ca plastronul să nu atingă solul, deoarece in caz contrar este vorba despre un animal slăbit, debil, degenerat sau bolnav.

Read More

Descriere - Ţestoasă

Broaştele ţestoase fac parte din rândul reptilelor ce aparţin ordinului Chelonieni, cu o vechime considerabilă, apreciindu-se că au apărut cu mai bine de 200 milioane de ani în urmă, cu mult înaintea erei dinozaurilor.

Ordinul Chelonienilor cuprinde in prezent aproximativ 250 de specii, structurate in genuri şi familii.

Pentru identificarea broaştelor ţestoase nu ajunge să te bazezi doar pe forma si culoarea acestora, ci sunt necesare examene analitice complexe ale fiecărei regiuni în parte, ale solzilor carapacei si ale altor segmente care să conducă la întregirea cunoştintelor despre această specie.

Corpul broaştelor ţestoase este scurt şi lătit in plan orizontal, închis permanent intr-o carapace de natura osoasa, cu ramurile maxilarelor lipsite de dinţi şi tapetate cu plăci cornoase, asemanătoare cu ciocul păsarilor, astfel ca ele, pe bună dreptate, sunt considerate printre cele mai curioase reptile din lumea animalelor.

Schletul ţestoaselor este foarte modificat în raport cu modelul clasic pe care-l cunoastem la alte specii de animale, datorită prezenţei carapacei şi a dependenţei de aceasta.

Forma externa şi structura interna a broaştelor ţestoase este dominată de dezvoltarea aparatului de protecţie tegumentar, de formele mai mult sau mai puţin convexe, care formează testul sau carapacea pentru partea dorsala şi plastronul, de obicei plat pentru partea ventrală . La formele mai puţin evoluate, cele două scuturi sunt separate şi se pot mişca independent unul faţă de altul, iar la formele mai evoluate, scuturile sunt strans sudate intre ele şi nu lasă decat un spatiu redus atat in partea anterioara, cat si in cea posterioara, pe unde işi pot scoate capul, coada şi membrele.

Read More